Istanbul, pe repede inainte

Daca tot a fost Pastele si am avut cateva zile libere, ne-am decis pe ultima suta de metri sa fugim la Istanbul.
Zis si facut, pus minibagaj in masina, schimbat becurile de la faruri si plecat. Cum am intins-o asa pe nepusa masa si fara sa facem un plan sau traseu, am ajuns pe varianta mai lunga a drumului prin Bulgaria spre Turcia. In concluzie, ceea ce trebuia sa fie un drum de 9 ore s-a transformat in mai bine de 12 ore. Luati-va un gps neaparat in caz ca nu ati activat roamingul.
Bulgaria, cel putin pe unde am trecut noi, e mai pustie decat prin satele parasite ale Romaniei. Deci, n-am prea multe de povestit din drumul de dus. Vamile au fost rapide, nu ne-au tinut prea mult pe loc.
De cum am intrat sau aproape intrat in Istanbul, am ramas uimiti de cladirile lor. Imense, luminate, cele cateva cladiri inalte din Bucuresti pe care le avem, sunt un fel de blocuri modeste din cartierele turcesti noi. Cum povesteam, nu aveam gps, roamingul mergea dar telefonul deja era pe moarte asa ca am bajbait vreo 2 ore ca sa gasim hotelul, asta dupa ce am zabovit un pic sa incarcam bateria mobilului la o benzinarie si cafenea. Roamingul ne-a taxat vreo 100 de euro pentru cativa mega (1mb=8euro), asta am aflat-o deja tarziu, mai bine puneam un taxi sa ne duca. Am ajuns la hotel, deja nu ne mai pasa ce si cum, eram prea obositi si zapaciti de la drum si ratacit, noroc ca am reusit sa mancam ceva la „impinge tava” pe autostrada.
De dimineata, ne-am trezit, am analizat putin camera, am coborat la mic dejun si am cerut informatii despre ce sa vedem si unde. Aveam asa o mica idee dar erau toate ca un fel de acul in carul cu fan, asa ca am plecat la plimbare pe jos cu ideea de a vizita ce ne iese in cale. Am urcat in prima faza spre turnul Galata care era la 200 de metri de hotel. Aici, dupa ce am platit 25 TL bilet pt un adult si 5 TL copil, am urcat sa vedem Istanbulul de la inaltime. Frumos, cam inghesuiala, puteam supravietui si fara acest tur, dar hai ca merge. Am luat o harta de la suveniruri si hai la plimbare. Ca chioru, aproape am nimerit Braila, adica am trecut Bosforul pe podul Halic in loc de Galata, dar am ajuns cam in aceeasi zona, adica sub podul Galata. Sotul meu a dorit sa mancam aici, dar eu cum nu sunt mancatoare de peste, am facut stanga imprejur de la miros si am ajuns la o terasa. Langa noi, Bazarul de mirodenii pe care am considerat ca ar fi mai bine sa il vizitam a 2 a zi. Dupa ce am mancat, ceva neimpresionant, am plecat mai departe bucurosi ca avem harta pentru a ne orienta. Surpriza, nu ne-a prea ajutat, habar n-am unde erau scrise numele strazilor, in schimb ne-a folosit sa le aratam cu degetul „ghizilor”, unde vrem sa ajungem. Nu stiu cum se face, ca marea majoritate cu care am intrat in contact ori stiau engleza a little, ori deloc. Era o comunicare preot – enorias. Ei vorbeau – noi ne inchinam, noi vorbeam – ei se inchinau, la figurat :))) .
Prin plimbarea noastra, am gasit un chiosc cu sucuri naturale si tare m-am bucurat ca o sa beau suc de rodie, imi povestisera doua prietene in trecut, ce bun eeeee. Bun a fost dar nu iesit din comun si dupa un granata si 2 smothie cu banane, ghimbir si capsuni – nota de plata, 29 TL. Nu stiu cum 29 ca ar fi trebuit sa fie un 15 hai 17, treaca, mearga, ne-au fraierit, m-am resemnat cu gandul ca in Romania ar fi fost mai scump. Cum sa te plimbi pe strada cu fiica-ta si sa nu ceara inghetata? Ar fi culmea, hai, ii luam inghetata. 1 inghetata – 10 TL, in spatele meu un turc, vai nesimtit sa va ceara atatia bani, nu aveam cu ce sa compar, deci asta e.
Tica, tica, am ajuns in jurul coloanei lui Constantin si a moscheii Atik Ali Pasa, ne-am tras sufletul putin si am apelat cu degetul pe harta la un „ghid”. Pun ghilimele la ghid, pentru ca ghizii nostri au fost politistii pe care ii vedeam pe strada. Mai prin cuvinte, mai prin semne, ne-am cam prins incotro si asa am ajuns la Moscheea Albastra. Frumoasa toata asezarea cu cele 2 moschei privindu-se, Moscheea Albastra si Moscheea Sofia, prima gri si a doua roz – roscat. Frumoasa si gradina (Piata Hipodrom) dintre cele doua si toata imaginea grandioasa a zonei.
In curtea Moscheii Albastre, am privit toata curtea interioara si apoi ne-am indreptat spre intrarea vizitatorilor. Dupa, ce m-au dotat cu tinuta corespunzatoare, am intrat in moschee si am admirat tavanul placat cu ceramica din Iznik, ne-am bucurat de moliciunea covorului ce ne-a relaxat talpile tabacite de atata mers.
Moscheea Sofia, am amanat-o pentru alta zi pentru ca ne-a luat foamea si-am decis sa ne retragem spre un restaurant. Cum sa alegi un restaurant? Nu stiu, ca te ia teama la cum insista cate-un reprezentant de-al acestora: mahmeshblabla, ce-or fi zicand ei acolo, m-ai mult ne-au pus pe fuga, plus ca am fi vrut sa gasim platou cu mix din specialitatile lor. N-am gasit asa ca ne-am asezat la cel mai modest restaurant cu putinta, unde nu ne-au presat cu invitatiile lor si chiar am avut noroc de un ospatar care sa vorbeasca engleza. Eram deja tristi, ca cine stie ce porcarie mancam si culmea, a fost locul unde am mancat cel mai bine la Istanbul. Am cerut un fel de pizza – lahmacun, o altfel de pizza ca niste barcute, supa crema de linte cu menta, mix de kebab. Ce sa va zic de aceste mancaruri, wow, iam iam, mai vreau, vai ce bune au fost, iam iam din nou.
Cu burtica incantata si asezata, hai tica, tica spre hotel. A inceput sa se intunece iar podul Galata (l-am nimerit de data asta), ne-a oferit o priveliste superba, imbinare de culori, albastru inchis pe cer razbatut de luminile de la moscheile de pretutindeni, apa ce oglindea cladirile si cerul, superb. O plimbare numai buna dupa o asa masa delicioasa. Ajunsi la hotel, n-am mai prea avut vreun chef de ceva ca am adormit ca puii.
A doua zi, dupa atata umblatura si avand o idee cam ce e si pe unde e, am devenit turisti cu metroul si tramvaiul. Mijloacele de transport sunt foarte curate, aerisite, fara aglomeratie desi la ei era zi normala. Primul obiectiv turistic pentru ziua asta este Marele Bazar.
Am ajuns la bazar, mare si nu prea, am admirat covoarele, am luat cateva mirodenii, aurul nu ma pasioneaza si cum nu sunt cunoscatoare, nu m-am incumetat la vreo achizitie, am luat cateva suveniruri, am mai dat o raita pe la haine, incaltaminte, genti si am plecat. Multe imitatii, as fi putut fi imbracata, incaltata, accesorizata de la cele mai bune branduri cunoscute made by Turcia, dar am zis pas si-am fugit spre Topiaki dar nu inainte de a manca ceva.
La Topiaki, am admirat portelanurile si pietrele pretioase de pe acestea, am scrasnit din dinti in sala armelor la vederea sabiei lui Stefan cel Mare si am ramas profund impresionati de panorama Bosforului. Cand sa mai vedem ce e pe acolo, gardienii tot spuneau ceva pe limba lor din care am tras concluzia ca programul s-a incheiat si trebuie sa plecam. Iesiti din palat, s-a pus ploaia si ne-a anulat planurile de a mai vedea Moscheea Sofia si bazarul de mirodenii, asa ca ne-am multumit sa ne incalzim intr-o cofetarie la o baclava delicioasa. Cum vremea era deja neprielnica si noi imbracati necorespunzator, am ales sa plecam la hotel. Cu burtica deja plina, n-am mai iesit din hotel si am ramas sa ne odihnim cu gandul ca a doua zi fugim spre casa.
In drum spre casa, ne-am oprit in Edirne sa cumparam cateva produse ce sunt tipice turcilor si inca o oprire in Ruse la Happy Grill sa mancam de la acest restaurant des amintit in conversatiile cu prietenii.
In concluzie, ne-a placut mica noastra aventura cu toate ca nu am avut o planificare si deja ne gandim spre Grecia tot asa inopinant.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *